Cuvintele precum „pârț” și „caca” sunt o sursă inepuizabilă de râsete pentru copii și, uneori, o provocare pentru părinți și educatori. Deși pot părea triviale, aceste cuvinte oferă o fereastră spre înțelegerea dezvoltării emoționale și cognitive a copiilor. În acest articol, vom explora de ce copiii folosesc astfel de cuvinte, cum să gestionăm aceste situații și ce putem învăța din ele.

De ce folosesc copiii aceste cuvinte?

 1. Explorarea limbajului și a umorului

La vârste mici, copiii încep să înțeleagă că limbajul le oferă puterea de a influența lumea din jur. Reacțiile adulților la cuvintele considerate „tabu” sunt o lecție importantă despre cauză și efect. Acesta este un stadiu normal al dezvoltării cognitive, specific teoriei lui Jean Piaget, în care copiii testează limitele și regulile sociale.

Exemplu: Un copil poate spune „pârț” la masă pentru a vedea dacă părinții râd sau se supără. Acest comportament îi ajută să învețe ce este permis și ce nu, în funcție de context.

 2.Curiozitatea despre corp și funcțiile sale

Copiii sunt fascinați de propriul corp și procesele acestuia. Funcțiile corporale, deși firești, sunt deseori învăluite într-un aer de mister sau jenă, ceea ce le face și mai interesante.

Exemplu: Un copil care repetă cuvântul „caca” poate încerca să proceseze și să normalizeze o funcție pe care încă o descoperă.

 3.Dezvoltarea umorului și a relațiilor sociale

Cuvintele considerate amuzante sunt o modalitate prin care copiii se conectează cu ceilalți. Râsul este o emoție socială, iar copiii folosesc aceste cuvinte pentru a crea momente de bucurie împreună cu cei din jur.

Cum să gestionăm folosirea acestor cuvinte?

 1. Fără rușine sau pedepse

Este esențial să nu rușinăm copilul pentru utilizarea acestor cuvinte. În loc să reacționăm exagerat, îi putem explica calm că astfel de cuvinte nu sunt potrivite în anumite contexte sociale.

Exemplu: „Știu că îți place să spui asta și ți se pare amuzant, dar când suntem la masă, alegem alte cuvinte.”

 2. Stabilirea contextului potrivit

Copiii pot învăța că există locuri și momente în care anumite cuvinte sunt acceptabile și altele în care nu. Acest lucru îi ajută să dezvolte empatie și respect pentru normele sociale.

Exemplu: „Acasă, când glumim, e în regulă să spui asta, dar la școală ne exprimăm altfel pentru că nu toți copiii sau adulții consideră că este amuzant.”

Exemple practice – cu accent pe contact vizual și tonul vocii

Acasă, la masă:
Dacă limbajul copilului devine o distracție continuă în timpul mesei, părintele poate pune tacâmurile jos, stabilind contact vizual la nivelul copilului, și poate spune cu un zâmbet cald:
„Văd că te distrează aceste cuvinte și că vrei să ne faci să râdem, dar la masă alegem alte subiecte. Hai să ne bucurăm de timpul petrecut împreună.”
Acest răspuns arată respect pentru emoțiile copilului, dar și claritate în stabilirea unei limite. Contactul vizual întărește legătura, iar tonul prietenos păstrează atmosfera relaxată.

La grădiniță:
Dacă un copil spune „caca” în timpul unei activități, educatorul poate răspunde cu un ton calm și blând, stabilind contact vizual:
„Te aud că ai spus un cuvânt amuzant pentru tine, dar acum desenăm și ne concentrăm pe creațiile noastre. Îmi poți arăta ce ai desenat?”
Prin acest răspuns, copilul simte că este ascultat și redirecționat fără să se simtă rușinat. Contactul vizual îi transmite siguranță și atenție, iar tonul blând îl ajută să rămână conectat emoțional.

Ce spune psihologia despre aceste comportamente?

Aletha Solter, expertă în psihologia copilului, subliniază că utilizarea unor cuvinte tabu face parte din procesul de explorare a limitelor și nu ar trebui tratată ca o problemă de disciplină. În schimb, este o oportunitate de a-i învăța pe copii despre reguli sociale într-un mod blând și empatic.

Daniel Siegel, autor al lucrării The Whole-Brain Child, explică faptul că aceste momente pot fi utilizate pentru a întări conexiunea cu copilul. În loc să corectăm excesiv, putem folosi situația pentru a-i ghida către înțelegerea contextului.

De ce este important să gestionăm acest subiect?

Modul în care abordăm acest tip de limbaj influențează relația copilului cu exprimarea și limitele. Dacă reacționăm exagerat, copilul poate învăța să folosească limbajul ca o unealtă pentru a atrage atenția negativă. În schimb, o abordare calmă și empatică îl învață să respecte contextul social fără să simtă că este pedepsit pentru curiozitatea sa naturală.

Concluzie: O etapă normală, gestionată cu răbdare

Cuvintele precum „pârț” și „caca” sunt parte dintr-o etapă normală a copilăriei. Aceste momente, deși uneori incomode pentru adulți, pot deveni oportunități valoroase pentru a învăța copiii despre respect, limite și context social.

Anticiparea și gestionarea acestor situații cu calm și umor ajută la consolidarea relației părinte-copil. Mai presus de toate, este important să ne amintim că aceste cuvinte nu definesc copilul, ci doar exprimă o curiozitate naturală specifică vârstei.