Acest subiect al rezilientei il vad foarte rar dezbatut in mediul online, iar astazi m-am decis sa impartasesc cu voi cateva idei despre rezilienta.

Totusi.. poate citesti aici despe acest cuvant si nu ai nicio idee despre ceea ce inseamna. 

Ce este rezilienta?

Rezilienta este capacitatea de a infrunta dificultatile. In psihologie e definita ca fiind capacitatea unei persoane de a se adapta rapid, prin invatare si cu putin stres unui eveniment tragic, unor probleme sau esecuri.

Fie ca esti profesor sau parinte, vreau sa iti spun ca lentila pe care eu o am este cea de mama de 2 copii, profesor, manager educational, antreprenor si pasionata de neurostiinta si psihologie. Predau de 13 ani ( de la 13 ani ) si de 9 ani lucrez in sistemul educational privat, cu elevii si parintii acestora.

Consider ca o super putere de-a mea este rezilienta si am realizat acest lucru cand am completat acum cateva saptamani un interviu scris de elevii mei pentru revista Activity unde m-au intrebat: Ce calitati ascunse ai si la ce te ajuta? … iar eu am raspuns ca o buna calitate pe care o am e din sfera comunicarii. Consider ca reusesc sa comunic cu usurinta pe intelesul tuturor chiar si informatii complexe.

Dupa ce am terminat de scris.. mi-am dat seama ca super puterea mea, cea care m-a ajutat sa ajung unde sunt astazi, e capacitatea mea de a ma adapta constant, in orice situatie.

In ultimii 5 ani din viata mea …

Am adus pe lume 2 copii si i-am crescut fara sa fiu in conediu de maternitate, fara bona filipineza, fara zile de concediu cand au fost bolnavi (chiar imi amintesc ca eram internati la spital cu Nicholas si eram intr-o mare incertitudine legata de starea lui de sanatate si gravitatea acesteia, iar Alin a plecat de langa noi sa mearga acasa sa emita facturile pentru ca era ziua de facturi si persoana cu care colaboram pe aceasta parte doar ce ne anuntase de pe o zi pe alta ca nu vom mai colabora)

Am pierdut o locatie in care desfasuram activitatea de la Activity, locatie in care am investit timp si toti banii castigati in primii ani de activitate;

Ne-am reconstruit intreaga activitate dupa pandemie, cand am pierdut un procent urias din elevi si am depus eforturi uriase sa sustinem salarii ale angajatilor care oricum au ales sa plece ( trimit recunostinta Laurei si Sorinei care au trecut prin acele provocari uriase si au ramas ulterior sa lucreze la Activity );

O ruda cu care sarbatoream Craciunului in 2019, in martie 2020 si-a pus obiectivul de a face orice ca sa se inchida Activity; ne-a reclamat la toate institutile posibile si am avut controale peste controale, fiind inca in socul covid-ului si avand un bebelus de doar 1 an care a stat cu noi la fiecare control; v-as povesti cum se simtea incertirudinea, spaima, groaza si stresul fiecarui control, cum aveam un copil mic pe care il cresteam din banii pe care ii castigam din activitatea respectiva, noi aveam 22 de ani .. uh, e inca o amintire cu multa incarcatura;

Ne-am trezit intr-o zi cu un mail avand o poprire de 620,049.62 RON pe contul firmei. O suma uriasa pe care nu stiam de unde sa o luam, noi lucrand doar in legalitate si fiind la inceput de drum. Am aflat ulterior ( imaginati-va stresul si ce a fost in inimile noastre ) ca fostul chirias a continuat sa ne emita facturi de chirie cu penalitati desi noi eliberasem spatiul de 2 ani si l-am instiintat chiar si prin excutor judecatoresc ca am parasit spatiul, am incheiat si un proces in instanta prin care am platit chiria pentru spatiu in perioada pandemiei; 

Acum suntem in proces cu un alt vecin de pe strada, avem deja recurs la primul proces cu acesta; Ma intreb uneori oare cate investitii si cata valoare as fi putut aduce cu banii dati pe avocati in ultimii ani? Sa nu mai spun ca acest vecin ne-a reclamat si el, doar de 1 saptamana am incheiat controlul de la ANAF pentru evaziune fiscala.

Stiu ca e tentat ca profesor sau parinte sa iti ajuti copilul cu sfaturi, sa impartasesti experienta ta de viata, sa crezi ca prin povestile tale ii ajuti pe copii sa le evite.. dar vreau sa iti amintesc ca viata in sine e un proces si copiii au nevoie de toate tipurile de experiente TRAITE DE EI ca sa poata sa invete ceea ce le aduc acestea, iar pentru problemele pe care le au indeamna-i sa vorbeasca despre ele ( acest lucru ii ajuta sa isi structureze informatia, sa rezolve probleme, sa isi regleze emotiile ). Ca sa se simta puternici si increzatori au nevoie ca ei sa gaseasca solutia, sa si-o asume, sa dea gres, sa incerce din nou. Tu, adultul, e nevoie doar sa fii acolo langa el in acest proces.

In acelasi timp de 3 luni in viata noastra de parinti a aparut suspiciunea unui diagnostic grav care ar speria orice parinte pentru fiul nostru; in Romania medicii sunt depasiti, nu au experienta necesara, unii ne-au speriat, altii ne-au linistit, noi am plans, am plans si am cautat resurse ca sa ne putem continua viata indiferent de drum;

Iar acestea sunt cateva din marile obstacole pe care le-am putut impartasi aici, dar as putea adauga cu usurinta alte 10 la fel de mari si inca vreo 20 medii.. as putea scrie chiar si o carte;

Nu le spun aici ca sa ma plang sau ca sa ma laud, va spun doar despre procesul vietii mele si prin ce am trecut. Oamenii vad ca avem o situatie financiara buna, dar cati se intreaba care au fost costurile? Cat a fost efortul? Cate veri nu am avut vacanta si cati ani nu am avut weekend? Cat e de mare presiunea sa stiu ca sunt oameni care depind lunar de venitul lor din activitatea de la Activity, isi cresc copii, platesc rate, isi asigura traiul, iar totul trebuie mereu sa mearga cat se poate de bine pentru ca nu mai e vorba doar de mine.

Leg aceasta poveste despre REZILIENTA mea. De la varsta de 5 ani am avut o viziune cu mine fiind imbracata intr-o fusta nearga, purtand pantofi cu toc si vorbind in fata unei multimi de oameni care stateau pe scaune intr-o sala uriasa de conferinte. Eu am crezcut ca voi fi sefa la HR la multinationala 😅, dar acum.. astept viata sa ma suprinda si sa aleg acel vis. Mereu am stiut ca duc ceva special in mine si acel ceva special a venit cu mine pe lume si e nevoie sa il dau mai departe. Sunt atatea lucruri din meseria de profesor pe care eu nu le-am invatat.. ci am venit cu ele pe lume, asa am fost trimisa. Eu chiar cred ca Dumnezeu / Universul lucreaza prin oameni si cred ca de aceea locul meu e in sala de clasa si in mijlocul echipei mele, pentru ca pot impartasi din ceea ce eu simt si cunosc. Acest gand m-a ajutat sa depasesc obstacolele de mai sus.

Mereu cand am avut cate o problema / provocare / perioada dificila m-am intrebat ce pot invata de aici? Ce lectie imi aduce? Ce abilitati imi dezvolta? Sa fiu mama unui copil care poate avea un diagnostic al unei boli care inspaimanta oameni ma invata despre tot ceea ce citesc in cartile lui Shefali: iubirea neconditionata si acceptarea copilului asa cum e el.

Toate situatiile de mai sus m-au invatat ca nu pot avea totul mereu sub control, ca exista o forta mai mare care ma ghideaza si ma ajuta si am invatat sa las fluxul vietii sa isi faca loc pe cararea mea si mereu am vazut ca lucrurile s-au asezat asa cum am avut nevoie. Uneori a fost greu sa cred in asta, dar nu am incetat sa ma conectez la gandul ca avem cu totii o misiune a noastra pe lume si viata se aseaza astfel incat sa o onoram.

Daca esti parinte sau profesor, poate te astepti acum la o lista cu 10 lucruri pe care sa le faci ca sa ai elevi sau copii mai rezilienti.. doar ca eu nu scriu astfel de articole ca sa atrag cititori.

Vreau sa iti spun ca elevii si copii tai te privesc si invata de la tine prin ceea ce esti, nu prin ceea ce spui. Vad cum gestionezi stresul, cum reactionezi la necunoscut, la incertitudine, la panica. Invatarea prin imitare aduce cele mai bune strategii de adaptare si rezolvare. Gandeste-te mereu ca TU, prin ceea ce esti, oferi cea mai importanta lectie despre viata celor care se uita ( elevii sau copiii tai ).

Cum privesti o situatie stresata? 

Te uiti la partea plina a paharului sau la partea goala? Daca vrei ca elevii sau copiii tai sa invete despre optimism, arata-le tu cum iti hranesti propriul optimism. Cercetarile au aratat ca o trasatura a rezilientei este optimisul.

Daca elevii sau copiii tai au tendinta sa vorbeasca doar despre partea negativa, nu o nega, nu ii spune ca nu exista, il poti ajuta chiar tu sa vada si cealta parte. Fii bland cu procesul lor.

Cum ii invatam sa fie curajosi?

Curajul nu e o lectie ce se invata in banca cu pixul in mana, curajul se invata alaturi de un adult. Curajul nu inseamna absenta fricii, te rog sa ramai cu asta. 

De unde iti iei solutiile pentru probleme? 

Stiu ca e tentat ca profesor sau parinte sa iti ajuti copilul cu sfaturi, sa impartasesti experienta ta de viata, sa crezi ca prin povestile tale ii ajuti pe copii sa le evite.. dar vreau sa iti amintesc ca viata in sine e un proces si copiii au nevoie de toate tipurile de experiente TRAITE DE EI ca sa poata sa invete ceea ce le aduc acestea, iar pentru problemele pe care le au indeamna-i sa vorbeasca despre ele ( acest lucru ii ajuta sa isi structureze informatia, sa rezolve probleme, sa isi regleze emotiile ). Ca sa se simta puternici si increzatori au nevoie ca ei sa gaseasca solutia, sa si-o asume, sa dea gres, sa incerce din nou. Tu, adultul, e nevoie doar sa fii acolo langa el in acest proces.

E greu cu rezilienta, nu vreau sa simti presiunea ca e nevoie sa faci ceva extraordinar ca sa ai elevi sau copii rezilienti. Cel mai important e sa nu ii feresti de viata. Sa lasi vietii sa isi urmeze cursul si sa ii aduci copilului sau elevului pe care il ai in minte cand citesti.. toate experientele de care are nevoie ca sa creasca un adult rezilient. 

Nu-l feri de suferinta, nu cauta sa il retragi de la o activitate imediat dupa ce spune ca a greu, nu o suna tu pe mama prietenului cu care s-a certat ca sa ii impaci doar pentru ca plange, nu ii spune ca lumea e un loc ideal cu oameni buni, fii intotdeauna mai mare, mai puternic, mai intelept si mai bland, cum spune cercul sigurantei.

Viata nu e un drum pavoazat cu curcubee si unicorni, iar cel mai frumos cadou pe care il poti oferi copilului tau e un atasament sigur. Un copil cu atasament sigur fata de parinte sau care se simte in siguranta intr-un mediu in care petrece mult timp ( sala de clasa / afterschool ) are sanse mari sa ajunga un adult rezilient.

Ioana Mafteiu | Profesoara de Joaca