Finalul anului școlar e un moment foarte emoționant pentru mine. Chiar dacă lucrez în mediul privat și oamenii au tendința să creadă ca e mai ușor aici … eu nu văd lucrurile din aceeași perspectivă.
La școală copiii merg pentru că TREBUIE și pentru că e NECESAR, fie că le place sau nu.
La alte activități care necesită timp de deplasare, investiție financiară, disponibilitate și curiozitate din partea copiilor, aceștia vor veni dacă doresc să părinții, dar mai ales dacă dorește copilul.
Să fii profesor în mediul privat e mai mult decât predarea materiei într-un grup restrâns, într-un spațiu poate mai frumos decât în școlile de stat. E despre motivație, despre cum ajuți copiii să înțeleagă că trebuie să învețe înafara școlii, despre cum ai grijă ca ei să se întoarcă tot cu bucurie și curiozitate în sala de clasă, dar mai ales despre ATMOSFERA din sala de clasă.
Eu nu cred că poți învăța într-un mediu în care nu te simți bine, unde nu ești văzut, apreciat, integrat, unde nu contezi și nu aparții.
În sala mea de clasă, inainte de predarea materiei și atingerea obiectivelor, e vorba despre elevii mei și despre cum se simt în cadrul orelor și în cadrul grupei din care fac parte.
Eu cred că de aceea ei continuă să vină și dupa 2-3-4 chiar 5 ani. E vorba despre mai mult decât o oră de engleză, e despre o comunitate din care copilul aparaține și despre un profesor care îl vede, îl sprijină și îl apreciază.
De aceea am ales ca dupa 10 luni, dupa un an atipic, ciudat, ore fizice, uneori online.. să ne luăm o clipă la final de an, să ne uităm unii la alții și să ne spunem vorbe pentru suflet. Ca vorbele să rămână mereu acolo am ales o farfurie pe care să le așternem.
O farfurie de carton, simplă, pe care am scris numele elevilor mei. Am povestit despre ceea ce putem scrie, în engleză, fiind la orele de engleză. Putem scrie adjective ( kind, beautiful, honest, creative ) sau chiar remărci sau lucruri pe care le apreciem la colegul respectiv ( you are good at English, I love being your friend, Thank you for helping me with the homework ) sau orice gând care ar fi important să îl știe ( I’ll miss you, I love you ).
Elevii mei au între 9 și 12 ani, deci sunt ușor adolescenți, dar au fost încântați de activitate. Am simțit căldura lor, am văzut bucuria când și-au citit farfuria, am văzut dorința de a nu rata vreun coleg. Și chiar am văzut regretul celor care au realizat ca e ultima ora aici… Am văzut un grup de copii care se apreciează și se sprijină, m-am văzut pe mine și munca mea de 10 luni prin ei și atmosfera de la oră.
Am o meserie grea, dar e atât de împlinitoare și frumoasă!
Vă recomand să încheiați anul cu farfurii de carton cu complimente. Sunt sigură că își vor găsi loc în camerele copiilor și vor rămâne o oglindă a ceea ce sunt ei prin ochii colegilor.